Ediţie săptămânală

Bursa cerealelor în România

Cerealele reprezintă o sursă de bază în hrana populaţiei şi a animalelor, fiind răspândite pe o suprafaţă de aproximativ 5,5 milioane hectare, suprafaţă care se reduce treptat. Culturile de bază (grâu şi porumb) ocupă suprafeţe de aproximativ 4,5 milioane hectare din care grâul 2 milioane hectare iar porumbul 2,5 milioane hectare.

În perioada 2000-2007 producţiile înregistrate au fost între 2,8 – 7,5 mil tone la grâu, iar la porumb între 7 şi 14, 7 mil. tone. Variaţia se datorează influenţei factorilor climatici în mod deosebit în anii agricoli 2002-2003 şi 2006-2007.

În condiţiile integrării României în UE şi a organizării comune a pieţei cerealelor politica agricolă a României urmăreşte, în sectorul cerealelor, îndeplinirea următoarelor obiective:

a) asigurarea unui nivel de viaţă echitabil al agricultorilor;
b) creşterea productivităţii muncii prin introducerea progresului tehnic în agricultură care să asigure folosirea optimă a factorilor de producţie şi în special a forţei de muncă;
c) stabilizarea pieţei;
d) garantarea securităţii aprovizionării;
e) asigurarea de preţuri rezonabile pentru consumatori.

În România în prezent nu există o piaţă a cerealelor care să cuprindă formele existente în cadrul UE, cât şi cele funcţionale pe plan mondial (vânzarea cerealelor prin licitaţie la bursă şi vânzările futures), acest lucru datorându-se inexistenţei unei pieţe organizate. Aceasta are la bază realizarea producţiei agricole într-un număr mare de exploataţii care îşi desfăşoară activitatea independent, deoarece suprafeţele exploatate sunt mici şi necomasate în asociaţii sau alte forme de organizare colectivă. Acest lucru a dus în prezent la crearea unei pieţe de samsariat care speculează comercializarea acestor produse în favoarea lor, bazându-se pe forma lor de cumpărare direct din câmp la recoltare şi oferirea unor preţuri care de cele mai multe ori nu acoperă costurile reale ale producţiei.

Această formă de comerţ afectează în mod deosebit starea economică a producătorilor agricoli şi în final duce la falimentarea acestora şi astfel în fiecare an cresc suprafeţele necultivate cu cereale.

Un fenomen care a influenţat negativ piaţa cerealelor, a fost şi este încă reprezentat, în ultimii ani, de creşterea stocurilor la producătorii agricoli. Acest fenomen este evident şi este o consecinţă a preţurilor practicate pe piaţă.

O altă problemă sensibilă cu care se confruntă piaţa cerealelor în România este aceea a repartizării teritoriale a culturilor cerealiere. Dispersia ofertei generează probleme de colectare, de transport şi distribuţie.

O altă influenţă negativă se regăseşte atât în starea siguranţei alimentare cu implicaţii în creşterea preţurilor produselor finite, cât şi în starea de sănătate a consumatorilor, care sunt nevoiţi să consume loturi de cereale eterogene.

Înfiinţarea şi funcţionarea Bursei cerealelor

Marile pieţe agricole se caracterizează printr-un înalt grad de organizare şi fiabilitate, datorită reglementărilor mai stricte ale tranzacţiilor efectuate, garanţiilor mari din partea investitorilor şi brokerilor, precum şi a controlului permanent asupra operaţiunilor speculative.

În urma negocierilor de aderare reieşea angajamentul României de a înfiinţa o bursă de cereale de sine stătătoare până în anul 2007.

Prin înfiinţarea şi funcţionarea Bursei cerealelor se urmăreşte îndeplinirea următoarelor obiective:
a) stabilizarea pieţei cerealelor
b) îmbunătăţirea mecanismelor de stabilire a preţurilor
c) dezvoltarea competitivităţii
d) asigurarea de preţuri rezonabile pentru consumatori.

Necesitatea înfiinţării unui sistem coerent de bursă este generată, în principal, de funcţiile pe care aceasta le poate îndeplini în angrenajul economic al ţării:

■ mecanism generator de capacităţi de autoreglare a economiei naţionale, prin stabilirea preţurilor-etalon ce reflectă raportul cerere-ofertă pe plan naţional;
■ mecanism de alocare şi realocare a resurselor, generat de funcţia de formare a preţurilor etalon, cu efecte benefice asupra restructurării pieţei.

La starea de fapt a pieţei cerealelor în România, bursa poate funcţiona prin următoarele forme:

- vânzare prin licitaţie,
- vânzare prin ofertă,
- vânzare futures.

În condiţiile existente este oportună  realizarea unei burse de cereale în România cu filiale în zone care să asigure accesul nediscriminatoriu al producătorilor şi care dispun:

1. de o infrastructură de transport corespunzătoare (acces la diferite căi de transport),
2. spaţii de depozitare corespunzătoare,
3. laboratoare pentru determinarea indicilor de calitate,
4. personal pregătit în determinarea calităţii şi comercializarea cerealelor.

Pentru crearea bursei este necesară alocarea fondurilor necesare înfiinţării şi funcţionării (proiecte, studii, sedii, logistică, promovare, etc.)
Pentru funcţionare se impune crearea unui cadru legislativ corespunzător precum şi participarea cu drepturi şi obligaţii a următorilor agenţi:

- bănci comerciale,
- asiguratori - reasiguratori,
- depozitări,
- deţinători de cereale,
- producători agricoli care deţin exploataţii mijlocii şi mari,
- transportatori specializaţi,
- cumpărători.

Pentru a funcţiona, în prima etapă şi pentru o perioadă determinată, în procesul comercial şi pe anumite segmente, statul trebuie să se implice activ în vederea stimulării şi consolidării bursei.

Pot fi avute în vedere o serie de facilităţi, dintre care putem menţiona:

A) Pentru deţinătorii, depozitarii, producătorii şi cumpărătorii de cereale:

- credite cu dobândă subvenţionată
- facilitarea accesului la surse de finanţare.

B) Pentru producători şi transportatori:

- facilităţi la preţul de achiziţie al motorinei
- facilitarea accesului la credite pe baza certificatelor de depozit

Beneficiile funcţionării optime a bursei de cereale în România

1. Garantarea stabilizării preţurilor de valorificare a cerealelor produse în România prin depozitarea în timpul campaniilor de recoltare a producţiilor obţinute şi comercializarea ulterioară a acestora la preţuri avantajoase pentru producători impune ca producătorii să cunoască cerinţele privind depozitarea producţiei la deţinătorii de depozite referitoare la:
- tarife de depozitare
- indici de calitate
- condiţii de păstrare

2. Eliminarea speculaţiilor pe piaţa cerealelor se realizează prin:

- modalităţi transparente pentru stabilirea preţurilor de vânzare
- acces nediscriminatoriu la informaţii privind piaţa. Comercianţii, procesatorii, intermediarii beneficiază de informaţii utile referitoare la calitatea, cantitatea de cereale disponibilă în piaţă la un moment dat, având, astfel, posibilitatea de a decide când să intervină în piaţă în condiţii profitabile
- accesul tuturor participanţilor pe filiera produsului

3. Se facilitează accesul la resurse financiare.

- utilizarea certificatelor de depozit pentru a garanta credite. Băncile comerciale, pe baza certificatelor de depozit pot finanţa mult mai simplu şi fără riscuri financiare un număr mare de producători agricoli.
- utilizarea certificatelor de depozit ca garanţie în relaţiile comerciale cu furnizorii de input-uri în vederea susţinerii campaniilor agricole şi reluarea procesului de producţie;
- vânzarea directă a certificatelor la en-grosişti, depozitari şi procesatori. Certificatele de depozit elimină costurile de tranzacţionare la bursă, deoarece nu mai este necesară depunerea unei garanţii de buna execuţie a contractului şi nici emiterea certificatului de calitate pentru cantitatea de cereale înscrisă în certificate.
- depozitarii îşi măresc substanţial gradul de ocupare a capacităţilor de depozitare, care se cuantifică în creşterea veniturilor

4. Se stimulează asocierea.

Valorificarea cerealelor prin bursă va conduce la un grad crescut de asociere a producătorilor agricoli mici şi mijlocii. Aceştia trebuie să dispună de loturi de cereale care să răspundă cerinţelor cumpărătorilor din punct de vedere al cantităţii şi calităţii.

5. Se omogenizează (standardizarea) mărfurile tranzacţionate prin bursă.

Loturile formate trebuie să răspundă condiţiilor de calitate stabilite prin regulamentele UE cu privire la organizarea comună a pieţei cerealelor. Din punct de vedere al mărimii,  producătorii agricoli vor crea loturi pentru valorificare în cantitate minimă de 100 t.

6. Se optimizează sistemul logistic şi de transport.

Prin crearea unor loturi care respectă cerinţe minime de calitate şi cantitate se va optimiza sistemul logistic de încărcare, descărcare şi transport a cerealelor cu cheltuieli scăzute, influenţând astfel creşterea profiturilor. Acest lucru impune folosirea în transportul cerealelor a tuturor formelor de transport prin specializarea mijloacelor utilizate de capacităţi mari dotate cu facilităţi tehnice de încărcare – descărcare. Pentru specializarea acestora ele vor fi însoţite de licenţe corespunzătoare. Adaptarea mărimii mijloacelor utilizate la transportul cerealelor trebuie realizată în funcţie de modulele de depozitare în aşa fel încât la lichidarea acestora să nu se realizeze transporturi care nu sunt la capacitatea mijloacelor utilizate ducând la ineficienţa economică a acestora.

7. Se îmbunătăţeşte colectarea impozitelor.

Tranzacţionarea prin mijloace transparente şi înregistrarea acestora duce la scăderea comercializării cerealelor “la negru”. Astfel se evită specula, practicarea de preţuri mici şi neplata impozitelor. Ca urmare se va îmbunătăţi gradul de colectare al impozitelor precum şi volumul acestora.

8.Se lichidează stocurile de cereale şi se facilitează mecanismele de intervenţie.

Tranzacţionarea cerealelor în cadrul unui sistem transparent, bazat pe cerere şi ofertă, care asigură un nivel corespunzător al preţurilor de vânzare va atrage în piaţa stocurile deţinătorilor. Prin crearea loturilor de cereale având anumite caracteristici de calitate şi cantitate se poate facilita aplicarea mecanismului de intervenţie, atunci când sunt îndeplinite cerinţele stabilite prin regulamentele comunitare.

Mecanismul de intervenţie se poate declanşa atunci când preţul cerealelor scade sub un nivel stabilit de Comisia Europeană.

Sub aspect instituţional sarcinile au fost repartizate între instituţiile responsabile. Astfel, MADR poate solicita Comisiei declanşarea mecanismului de intervenţie, iar după primirea acceptului APIA poate declanşa mecanismul de intervenţie, cumpărând cerealele.

În ceea ce priveşte aspectele tehnice, APIA a realizat inspectarea depozitelor care au oferit spaţii şi a laboratoarelor care respectă criteriile cerute în vederea acreditării pentru realizarea analizelor.

În momentul declanşării mecanismului de intervenţie MADR va asigura cadrul legislativ necesar în funcţie de cerinţele specifice ale Comisiei.

autor Dan Gherghelaş